Mi-am făcut cercetările despre creștinism, așa cum mi-ai spus. Și am ajuns la o concluzie destul de surprinzătoare. Că Isus din Nazaret nu a existat niciodată, cu atât mai puțin că a fost Mesiaul evreu, ca să nu mai vorbim despre Dumnezeu. Îmi bazez această concluzie pe Manuscrisele de la Marea Moartă ale sectei evreiești eseniene din acea vreme și Antichitățile evreilor de Flavius Josephus. Există o asemănare izbitoare între creștinism și esenieni în utilizarea mirului și a parfumurilor în timpul ritualurilor liturgice (https://dssenglishbible.com/exodus%2030.htm) și un alt indiciu ar fi că Josephus menționează trei secte evreiești, fariseii, saducheii și cei esenienii(https://www.gutenberg.org/files/2848/2848-h/2848-h.htm#link182HCH0001). A existat, de asemenea, o a patra doctrină xenofobă sau facțiune politică, dacă așa ai numi-o, zeloții(https://penelope.uchicago.edu/josephus/war-3.html). Zeloții erau în profund anti-romani și anti-greci, deși nu se menționează practicile lor religioase. Biblia menționează că Pontius Pilatus era guvernatorul Iudeii la momentul execuției lui Isus (Matei 27, Marcu 15, Luca 23 și Ioan 19 https://www.biblegateway.com/versions/King-James-Version-KJV-Bible). Așa că putem exclude zeloții care au fost prezenți în Primul Război Roman Evreiesc și nu sunt menționați în Antichități. Un alt aspect deosebit este că există o inserție în Antichitățile evreilor (evident deplasată și nu lucrarea proprie a lui Josephus) în textul despre Pilat (https://www.gutenberg.org/files/2848/2848-h). /2848-h.htm#link182HCH0003). Inserarea este după cum urmează

"Cam în vremea aceasta era un anume Iisus, un om înţelept, dacă ne este permis să îl numim om; căci era făcător de minuni, un învăţător de la care oamenii primeau adevărul cu plăcere. El a atras la sine mulţi, şi iudei, şi neamuri. El era Christos. Iar când Pilat, la sugestia mai marilor noştri, l-a condamnat la cruce, cei care l-au iubit de la început nu l-au părăsit; şi le-a apărut din nou viu în a treia zi; după cum sfinţii profeţi spuseseră dinainte aceste lucruri şi alte zece mii de lucruri minunate cu privire la el."

Există plângeri srioase academice cu privire la această inserție, numită Testamonium Flavonium, inclusiv a mea. Se pare că a fost inserat de un istoric creștin numit Eusebiu (https://www.jstor.org/stable/43723559), deoarece aceasta a fost prima sa mențiune.

Singurele alte mențiuni despre Isus din Nazaret sunt în Noul Testament, scrise de ucenicii săi. În timp ce atât fariseii (https://www.biblegateway.com/quicksearch/?quicksearch=pharisee&version=KJV) cât și saducheii (https://www.biblegateway.com/quicksearch/?quicksearch=sadduc&version=KJV) sunt menționați în Noul Testament, și nu într-un mod bun, este tăcere asupra esenilor(https://www.biblegateway.com/quicksearch/?quicksearch=essen&version=KJV). Acum, putem compara doctrina esenilor cu cea a creștinismului și putem observa o similitudine izbitoare (https://www.gutenberg.org/files/2848/2848-h/2848-h.htm#link182HCH0001). De aici putem concluziona că esenii ar fi trebuit să fie discipoli ai lui Isus din Nazaret. Cu toate acestea, faptul că nu există nicio legătură între eseni și Isus din Narzaret ne indică faptul că el nu a fost niciodată conducătorul lor, lucru la care ar fi trebuit sa duca asemănările lor în doctrină.

Acum, avem un pasaj referitor la Ioan Botezătorul în Antichitățile evreilor (https://www.gutenberg.org/files/2848/2848-h/2848-h.htm#link182HCH0005). Povestea lui este izbitor de diferită de cea din Evanghelii, deoarece botezul său a fost menit să curețe trupul, nu sufletul. Aceasta ne spune că povestea lui Isus din Nazaret a luat o succesiune falsă de la Ioan Botezătorul (https://www.biblegateway.com/quicksearch/?quicksearch=bapti&version=KJV).

Prin argumentul tăcerii din partea tuturor istoricilor indiferenți și minciunile istoricilor favorizanți, putem concluziona că Isus din Nazaret nu a existat niciodată.

Mi-ai cerut să judec Biserica Creștină și aceasta este judecata mea, ea răspândește fanatism și întunecă judecata bună prin pretenții de autoritate, răspândește minciuni și violență prin pretenții la Dumnezeu, în timp ce ar fi o nebunie proprie să nu ținem cont de binele pe care l-a raspandit. Spre deosebire de islam, cel puțin în vremurile moderne, creștinii nu au acționat niciodată într-o asemenea nebunie și violență, cum se poate găsi în unele părți ale lumii musulmane. Autoritatea lor se agață intr-o masura de ratiunea găsita în teologie și au răspândit lucrările altor oameni mai înțelepți. Heraclit, Socrate, Platon, Aristotel pentru a numi câtiva. În concluzie, ei sunt oameni, nici în totalitate împotriva lui Dumnezeu și nici acceptandu-l până la capăt. Cu toate acestea, discernământul meu îmi spune că nu mai am nevoie de calitatea de membru al organizației lor, îi pot păstra ca consilieri, deoarece nu ar trebui să resping adevărul de oriunde ar veni el, oricum este timpul să merg mai departe. În acest moment, cei mai apropiați oameni de Dumnezeu pe care îi cunosc sunt filosofii (PhD), medicii (MD) și judecătorii (JD). În ceea ce privește cei mai înalți dintre ei, am auzit de mulți de la Ioan Evanghelistul (care spunea că Dumnezeu este adevărul) până la Witgenstein, intre medici il cunoaștem cu toții Hipocrate și din judecători Curtea Constituțională a Romaniei tocmai a respins primul tur pentru alegerile prezidențiale pe motive, de familiaritatea necorespunzătoare cu unul dintre candidați (Călin Georgescu).

Eu unul sunt speriat de oamenii care mă înconjoară, că au fost capabili să facă o astfel de greșeală încât să voteze pe cineva despre care au auzit doar de la TikTok sau, în cel mai bun caz, a fost promovat de niște indivizi celebri. În plus, în discursul său, omul se contrazice la fiecare 10 minute și se menține continuu în încrederea lui în propriile erori. Biden a spus odată cu o voce încrezătoare: https://www.youtube.com/watch?v=LU8a4iEuDAQ, cu toate acestea, Biden era bătrân și a avut doar episoade agravante de demență care au dus la demisia sa. Totuși Călin Georgescu este așa tot timpul. De aceea, a putut atrage un public doar pe TikTok din cauza lungimii videoclipurilor și, probabil, a repetițiilor. Dacă îl vezi pe tip luându-i-se un interviu, nu știi daca ar trebui să fugi din această țară sau să râzi.

Dacă vrei un argument pentru existența lui Dumnezeu, mă tem că din cauza subdeterminarii nu știm nimic în afara propriei noastre experiențe. Doctrina idealistă, totuși, afirmă că gândirea, adevărurile sunt aceleași oricine le gândește (legea lui Liebniz afirmă acest lucru într-un fel). Așa că putem cunoaște, într-o minte metafizică, lumea așa cum este și părți ale lui Dumnezeu. Cu toate acestea, această cunoaștere rațională este incertă având în vedere natura axiomatică a rațiunii umane, că ne bazăm rațiunea pe axiome. Propozițiile pe care le găsim adevarate nu doar din argument, deoarece ele sunt la baza argumentelor, ci din întreaga noastră minte.

Cu toate acestea, Kant a avut o abordare interesantă asupra problemei, el a postulat că oamenii dețin unele axiome indiferent de alegerile lor și că acestea pot fi folosite pentru a construi silogisme. În Critica rațiunii practice, el afirmă că oamenii se bazează pe etică pentru a promova scopuri bune, totuși trebuie să credem că scopurile bune vor fi îndeplinite dacă acționăm cu intenții bune. Acest lucru dă lumii proprietatea că în mintea noastră finită, atunci când ascultăm bunătatea, se produce o lume mai bună. Nu știu nimic într-o știință ateă care să fi spus ceva de acest fel. Adică, lumea este ordonată după bunătate mai mult decât după Relativitatea Generală sau Teoria Corzilor.

Pe plan teoretic, i-am spus odată domnului Cristian Kevorchian, pe când eram student la Universitatea din București: Ideea că Dumnezeu există vine dintr-o eroare logică care este inevitabil (deci axiomatică în sensul Rațiunii Pure a lui Kant): Că orice lucru pe care il putem gândi, il construim din propria intuiție. Astfel, întreaga noastră înțelegere este de natură umană, indiferent daca vrem sau nu. O lume condusă într-o asemenea măsură de o minte umană, soluția se prezintă singură (Dumnezeu este om, cel puțin în partea în care Îl cunoaștem).

În ceea ce privește monoteismul, am doar plângerea față de politeism că lumea nu ne este prezentată ca o înțelegere conflictuală așa cum ne-am aștepta dacă ar fi fost mai mulți Dumnezei. Mai degrabă, este reprezentata ca un singur întreg consistent.

În ceea ce privește numele Lui, nu cred că are unul, nici nu are nevoie de unul. Oamenii folosesc nume pentru a se distinge în vorbire. Cu toate acestea, El este singurul Dumnezeu, ce nevoie este pentru a-l deosebi de alții?

În concluzie, nu avem nevoie de Hristos pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Un copil care se pierde în junglă în copilărie este crescut de maimuțele care îi aduc apă (Antropologul de la Discovery a spus că au fost minunat că nu se știa că acea specie de maimuță folosește unelte). El nu aude niciodată cuvântul Isus, dar lui Dumnezeu încă îi pasă de el. Cred că toți Îl cunoaștem cel puțin în lume și judecata pe care El ne-a descoperit-o.

În ceea ce privește ateismul, îi prezintă omului o poziție oribilă în care nu-l mai caută pe Dumnezeu. Ca urmare, gândurile și acțiunile lui devin poluate. Singurul stat secular de pe Pământ care ateu de-a dreptul, își plasează conducătorul ca fiind oarecum aproape de divinitate. Oamenii trăiesc în teroare. Ei amenință lumea întreagă cu nebunia lor. Este o țară pe care nici nu se gândește să o viziteze ca turist de cele mai multe ori, Coreea de Nord. Pe măsură ce astfel de atei devin „inovatori” etici și teoretici, se îndepărtează atât de departe de Dumnezeu încât ne pun pe toți în pericol.